Scrisoare către 2020

Mă uit acum în urmă sau mai bine spun la începutul acestui an. Și nu este o retrospectivã ci mai degrabã o înțelegere a ceea ce a fost 2020. Cum a venit, ce a lăsat, ce a rămas. Îmi aduc aminte că nici nu apăruse și eu îl și investisem cu puteri miraculoase pentru ce avea să îmi aducă. Chiar l-am proclamat ca fiind un an miraculos de fantastic și minunat în toate cele. Și cum Dumnezeu a inventat umorul, așa a și fost, dar într-un mod în care mintea mea (zic eu elevată) nu l-a putut gândi, pentru că el (anul) a fost mai mult creeat de sufletul meu. Și am realizat asta uitâdu-mă mai în spate la 2019, când ceream cu toată ființa mea liniște, ușurință, împlinire. Și s-a împlinit! 2020 a împlinit dorințele mele. Nu așa cum trebuia conform micului meu ego neliniștit, ci așa cum sufletul meu îmi tot spunea încet la ureche de ceva timp. Totul se împlinește, totul, doar că noi nu vedem întotdeauna împlinirea în sensul și în sensul ei. Am primit totul, luândumi-se multe, chiar și ce iubeam și am primit timp și ușurință, făcâdumi-se timp cu forța că eu nu puteam să renunț la nimic, am primit împlinirea pentru că trăind furia și neputința de a controla, am învățat să apreciez mai mult viața și tot ce am în viața mea și m-am adaptat și am creeat așa cum din zona și bula mea de un deceniu creeată nu puteam să mai creez ceva. Mi-a dat și multă ușurință că mi-a luat lupta și multe s-au liniștit de la sine.
Așa că 2020 acum când te privesc de la început și din exterior, îți multumesc!!! Și îmi pare rău că pleci, pentru că te-am înțeles doar acum, când noapte fiind, scriu aceste rânduri către tine. Te-am denigrat de multe ori (nu doar eu, ci planeta întregă), te-am numit an de c…t, te-am urât pentru tot ce nu mi-ai permis să trăiesc. Imi cer iertare, pentru că nu este despre tine. Totul a fost despre mine și tu ai venit să îmi vorbești. Și ai fost un an blând, și mi-ai luat și dat cu pace și măsură echilibrată. Și ai venit și te-ai dus repede. Știu acum că după ce pleci lași un loc care trebuie umplut de mine, cu ce am adunat.
În numele tău, nu îmi fac acum nicio retrospectivă și nicio rezoluție pentru ceea ce vine, ci doar înțeleg, accept si recunosc:
 să îi iubesc pe ai mei cu tot sufletul și să iubesc tot ce este în jurul și în viața mea: oameni, natură, animale, locuri, timp, ce am la îndemână
 să fiu recunoscătoare pentru ce sunt, pentru ce am, pentru lucruri mici, pentru ocazii mici, pentru vise mici, pentru fiecare clipă
 să mă bucur mai mult și să mă uit la ce pot face și la ce pot să creez nou și bun, să fac rai din ce am și să fiu împlinită cu asta
 să îmi las timpul să mi se arate și să îl prețuiesc pentru ce este important și benefic sufletului și nu pentru mintea sau corpul meu
să am curaj și să îmi fac dorințele creație, să uit de nevoile false și creeate de lume
 să fiu bună cu mine, să mă ajut, să mă odihnesc, să mă menajez, să nu mai mă critic și forțez, oricât de puternică sunt
să iau în serios ce este important cu adevărat în implinerea mea, ca suflet și ca emoție și care uitându-mă la final ( oricare ar fi el, de viață sau de an) să mă bucure și să îmi pună un zâmbet în inimă
 să înțeleg că oricâtă putere aș avea, nu pot eu decide totul și că uneori este înțelept să mă dau la o parte și să las viața să îmi atate și să mă îndrume
să îmi reamintesc că trebuie să învăț, dar nu lecții de viață ci experiențele mele în viață
să mă bucur când schimb ceva sau se schimbă ceva pentru că asta este un pas oferit gratuit înainte în viața mea
să am încredere în mine, în intuiția mea, în ce este și sunt acum și în fiecare zi
 să fiu în bunătate, în iubire, în acceptare și înțelegere cu mine și cu toți ceilalți, în fiecare zi și asta să îmi amintesc tot timpul, oricât de multe provocări voi avea în fiecare zi

Despre asta au fost lecțiile ( să folosim un termen care ne-a plăcut anul ăsta) ce ar trebui să le învățăm. Dar ele nu sunt ale unui an sau ale altuia, sunt ale noastre în fiecare clipă.

2020 te declar anul sufletului meu, an în care cred că Sufletul major a vorbit cu mai multă tărie fiecărui suflet în parte! Cine are urechi de auzit…..